balércă (balérci), s. f. – Butoi. Rut., rus. barylka, pol. barilka (Cihac; DAR), din sl. barilo, ngr. βαρέλι, care provin din lat. med. barillus; cf. sp., cat., port. barril, fr. baril (REW 1038). Vezi definitia »

învălătucitúră s.f. (înv.) încâlceală, încurcătură. Vezi definitia »

PSIHONEVRÓZĂ s. f. denumire generică a tulburărilor de natură psihică; nevroză. (< fr. psychonévrose) Vezi definitia »

spărchícă s.f. (reg.) pasăre care trăiește pe lângă ape; spurcaci. Vezi definitia »

LÍMITĂ, limite, s. f. 1. Punct extrem, margine (a unei suprafețe, a unui obiect etc.). ♦ Tonul cel mai înalt sau cel mai profund pe care îl poate emite o voce sau un instrument. ♦ (Mat.) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 2. (În sintagma) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat, al unei provincii, al unei regiuni etc.; graniță, hotar. Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii. 3. Fig. Punct până la care pot ajunge posibilitățile, facultățile, mijloacele etc. cuiva. ◊ Limită de vârstă = vârsta până la care cineva poate ocupa în mod legal o funcție publică. – Din fr. limite, lat. limes, -itis. Vezi definitia »