PIDÓSNIC, -Ă, pidosnici, -ce, adj., s. m. I. Adj. (Pop.) Care este ieșit din comun, contrar așteptărilor (în sens negativ); care se comportă ciudat, sucit; care face totul pe dos. II. S. m. Numele a două specii de plante erbacee cu frunze lucioase, verzi-albăstrii și cu flori galbene (Cerinthe minor și glabra). – Pe dos + suf. -nic. Vezi definitia »

VULCÁNIC, -Ă, vulcanici, -ce, adj. 1. Format prin acțiunea vulcanilor, de vulcan. 2. Fig. Impetuos, nestăpânit, năvalnic; aprins. – Din it. vulcanico, fr. volcanique. Vezi definitia »

górnic (górnici), s. m. – 1. Pădurar. – 2. Paznic, ușier. – 3. Portar, ușier. Mag. gornjik, pol. gornik (Cihac, II, 502), din sl. gora „pădure”. În Trans. – Var. gorniceasă, s. f. (nevastă de paznic sau de ușier). Vezi definitia »

MAGNETOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la magnetometrie. [< magnetometrie]. Vezi definitia »

ASTIGMÁTIC, -Ă, astigmatici, -e, adj. s. m. și f. 1. Adj. (Despre o imagine) Care e deformată datorită astigmatismului (1). 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de astigmatism (2). – Din astigmatism. Vezi definitia »