pichirín, -ă, s.m. și f. (reg.) pui mic de găină pitică; pichirică. Vezi definitia »

PÍDGIN s. n. Formă simplificată de vorbire care constă, de obicei, dintr-un amestec de două sau mai multe limbi, prezintă o gramatică și un vocabular rudimentare și este întrebuințată ca mijloc de comunicare între grupe vorbitoare de limbi diferite, fără a fi însă vorbită ca limbă primară sau maternă; limbă de contact. (din engl. pidgin English < modific. din pigeon English < engl. pidgin pigeon = afacere < prob. din pronunțarea chineză a engl. business = afacere) [AHDEL] Vezi definitia »

GREGHETÍN, greghetini, s. m. Plantă erbacee perenă cu frunze palmate și lobate, cu flori mari, albastre, liliachii sau albe (Geranium pratense). – Et. nec. Vezi definitia »

din anul 2006 cuvintele 'de' si óbicei' se vor scrie legat. din forma 'de obicei' in forma 'deobicei' Vezi definitia »

spin (-ni), s. m. – 1. Ghimpe. – 2. Țepușă, așchie. – 3. Ciulin (Carduus acanthoides, C. Kerneri, C. nutans). – 4. Plante spinoase (Prunus spinosa, Xanthium spinosa, Eryngium planum, E. campestre). – Mr. schin, megl. spin. Lat. spῑnus (Pușcariu 1619; REW 8155), cf. it. spino, prov. espin, sp. espino, port. espinho. – Der. spinărie, s. f. (desiș de spini); spinet (var. spiniș), s. n. (loc cu spini); spinos, adj. (cu spini); înspina, vb. (a înțepa, a împunge cu un spin); spinui, vb. (a îngrădi cu gard de spini); spinuță, s. f. (bănică, Phyteuma orbiculare, P. Wagneri); schinel, s. m. (plantă, Cnicus benedictus). Vezi definitia »