COMANDÁ vb. tr. 1. a deține comanda unei armate, unități etc. 2. a porunci, a ordona. 3. a face o comandă (4). 4. a dirija un mecanism, o mașină etc. 5. a solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum. ( Vezi definitia »

metoda de pedepsire prin uciderea cu pietre Vezi definitia »

ACUFUNDÁ vb. I. v. cufunda. Vezi definitia »

CABINDA, oraș în Angola, centrul ad-tiv al prov. omonime, enclavă în Zair, situat la N de gura de vărsare a fl. Zair în Oc. Atlantic; 21,1 mii loc. (1970). Port de export al petrolului. Ind. prelucr. a lemnului. Alipită la posesiunea portugheză Angola prin tratatul cu Belgia din 1866. Vezi definitia »

îmburdá (-déz, îmburdát), vb. – A trînti, a doborî. Origine necunoscută. De la bord „pietricică”, după Giuglea, Dacor., III, 595; din lat. *imburdāre ‹ burdus „catîr”, după Pușcariu, Dacor., III, 838 și DAR; din mag. borda „coastă”, după Drăganu, în DAR; din lat. abhorridus, după Skok, ZRPh., XLIII, 191, cf. REW 23; însă nici una din aceste explicații nu pare pertinentă. Pare a fi vorba mai curînd de un der. expresiv, de la burdu, interj. care apare numai în compuneri ca hurdu-burdu, hurduc-burduc, etc., ce exprimă ideea de hurducătură a unei căruțe, cf. hurduc. Vezi definitia »