TURNÚRĂ, turnuri, s. f. I. 1. Schimbare (neașteptată) survenită în desfășurarea unor împrejurări, unor evenimente etc.; cotitură, întorsătură. 2. Fel în care se prezintă lucrurile, fenomenele etc. ♦ Spec. Fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază. II. Perniță sau bucată de stofă pe care femeile o purtau odinioară sub rochie, la spate, mai jos de talie. – Din fr. tournure. Vezi definitia »

BOTRIOMICÓZĂ s.f. (Vet.) Boală infecțioasă a cailor, caracterizată prin formarea unor tumori asemănătoare cu fibroamele. [< fr. botryomycose]. Vezi definitia »

lișcótă s.f. (reg.) 1. copil neastâmpărat. 2. liotă, ceată de copii zgomotoși. Vezi definitia »

stráță (-țe), s. f. – Registru cu însemnări cotidiene. Germ. Strazze „ciornă” (Candrea). Vezi definitia »

săptămânúcă s.f. (reg.) săptămână. Vezi definitia »