Definita cuvantului busolă
BUSÓLĂ s.f. Instrument compus dintr-un ac magnetic cu cadran, cu care se determină nordul. ◊ A-și pierde busola = a se zăpăci. ♦ (Fig.) Călăuză, conducător, ghid. [Cf. fr. boussole, it. bussola].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu busolă
motrámă, motráme, s.f. (reg.) ghem, ghemotoc. Vezi definitia »
a avea contră expr. (prst. – d. femei) a fi rezistentă (în timpul actului sexual) Vezi definitia »
GEÓDĂ s.f. 1. Cavitate a unei roci căptușite cu minerale cristalizate; druză. 2. Cavitate patologică în diverse țesuturi (oase, plămâni). [< fr. géode, cf. lat., gr. geodes]. Vezi definitia »
UREÁZĂ s. f. inzimă care acționează asupra ureei, descompunând-o în amoniac și bioxid de carbon. (< fr. uréase) Vezi definitia »
BOLOGRÁMĂ s. f. grafic obținut la bolograf. (< fr. bologramme) Vezi definitia »