ETÁJ, etaje, s. n. 1. Fiecare dintre părțile unei clădiri de deasupra parterului, cuprinzând încăperile situate pe același plan orizontal; cat, nivel. 2. Parte dintr-o mașină de forță în care se produce o variație a vitezei sau a presiunii fluidului. 3. Parte a unui amplificator electric în care se produce una dintre amplificări. 4. Complex de straturi bine individualizate petrografic și faunistic, corespunzând celei mai mici diviziuni a timpului geologic. 5. (Bot.; în sintagma) Etaj de vegetație = zonă de vegetație cu anumite condiții proprii, determinate de modificările regimului termic și hidric pe verticală. – Din fr. étage. Vezi definitia »

SURVOLÁJ s.n. Survolare, survol. [Cf. fr. survolage]. Vezi definitia »

PEONÁJ s.n. Formă de exploatare a peonilor¹, constând în a le împrumuta bani în contul muncii viitoare, facându-i astfel datornici pe viață. [< fr. péonage]. Vezi definitia »

VOIÁJ, voiajuri, s. n. Călătorie. [Pl. și: voiaje] – Din fr. voyage. Vezi definitia »

ACROȘÁJ s. n. 1. acroșare. 2. intersecția dintre un puț de mină și o rampă subterană. 3. (med.) sincronizare între sistolele atriale și ventriculare. (< fr. accrochage) Vezi definitia »