Definita cuvantului calificativ
CALIFICATÍV, -Ă adj. Care califică, care arată o calitate, o însușire. // s.n. Cuvânt, termen prin care este caracterizată o persoană, un lucru etc. V. atribut, epitet. ♦ Notă, mențiune cu care se apreciază sârguința și purtarea elevilor și a studenților sau activitatea oamenilor muncii. [< fr. qualificatif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu calificativ
DECLAMATÍV, -Ă adj. (Rar) Declamator. [Cf. fr. déclamatif]. Vezi definitia »
(Substantiv, propriu sau comun, adjectiv sau, rar, altă parte de vorbire) care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele, ființele, însușirile etc. denumite sunt considerate (în mod real sau afectiv) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază. – Din fr. diminutif.
EX:copilas, copacel, frumusica Vezi definitia »
NOMINATÍV, -Ă I. adj. nominal (1). ♦ (fin.) obligație ~ă = obligație pe care este scris numele creditorului. II. s. n. caz al declinării în care stau subiectul, apoziția și numele predicativ. (< lat. nominativus, fr. nominatif) Vezi definitia »
CONSTITUTÍV, -Ă adj. care intră în componența unui lucru, care reprezintă un element esențial în structura lui; constituent. (< fr. constitutif) Vezi definitia »
COOPERATÍV, -Ă adj. care cooperează; binevoitor. (< fr. coopératif) Vezi definitia »