Definita cuvantului slujbă
SLÚJBĂ, slujbe, s. f. I. 1. Îndeletnicire de oarecare durată și limitată la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o întreprindere de stat sau particulară și care este remunerată cu o anumită sumă de bani; serviciu, funcție, post. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) în slujba cuiva (sau a ceva) = a fi sau a se pune la dispoziția cuiva; a servi interesele cuiva sau a susține o anumită cauză. (Înv.) A-i fi cuiva de slujbă = a-i fi cuiva de folos. ♦ (Pop.) Stagiu militar. 2. (Rar) Misiune, sarcină, însărcinare. ♦ (Înv.) Serviciu făcut cuiva. II. Îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute în canoanele bisericești pentru anumite ocazii și sărbători; oficiere; serviciu religios, serviciu divin. – Din sl. služĩba.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu slujbă
CHILÍNĂ s. f. v. chilnă. Vezi definitia »
DÁUNĂ, daune, s. f. 1. Pagubă, vătămare, prejudiciu (material sau moral). ◊ Loc. prep. În dauna (cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrimentul (cuiva sau a ceva). 2. Despăgubire. [Pr.: da-u-] – Din lat. damnum. Vezi definitia »
mioară, mioare s. f. 1. adolescentă. 2. (adol.) bancnotă de o mie de lei. Vezi definitia »
cortínă (cortíne), s. f. – Perdea care desparte sala de teatru de scenă. It. cortina (sec. XIX). Este dublet de la curtină, s. f. (zid de închidere), din fr. courtine. Vezi definitia »
SULFOCIANÚRĂ s.f. Cianură de sulf; rodanură; tiocianat. [Pron. -ci-a-. / < fr. sulfocyanure]. Vezi definitia »