Definita cuvantului caricatură
CARICATÚRĂ s.f. 1. Desen care reprezintă o persoană, o situație etc. prin exagerarea intenționată, în scopuri satirice, a anumitor trăsături (negative). ♦ Înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect cu astfel de înfățișare. 2. (Fig.) Imitație nereușită, denaturată. [< fr. caricature, cf. it. caricatura].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu caricatură
DÉCIMĂ s.f. 1. (Muz.) Interval care cuprinde zece trepte (o treaptă și o octavă). ♦ Treapta a zecea de la o treaptă dată. 2. Strofă de zece versuri. [< it. decima, cf. lat. decima – zecime]. Vezi definitia »
GARNITÚRĂ s. f. 1. accesoriu pentru împodobirea sau completarea unui lucru; podoabă, ornament. 2. adaos de legume, salată etc. care se servește la friptură. 3. element plastic de etanșare între piesele rigide; ansamblu de piese demontabile care se fixează pe piese supuse uzurii prin frecare, pentru a le proteja. 4. ansamblu de obiecte, piese, scule etc. care formează un asortiment complet. ◊ totalitatea pieselor de același fel ale unei mașini. ◊ echipă (completă). ♦ ~ de tren = ansamblu format din locomotivă și vagoanele unui tren. 5. greementul unui catarg, unei vergi, unei vele. 6. ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor din celulele somatice ale unui individ. 7. (poligr.) ~ de litere = serie de caractere de același fel, dar de corpuri diferite. (< fr. garniture) Vezi definitia »
TĂBĂCEÁLĂ, tăbăceli, s. f. Tăbăcire. – Tăbăci + suf. -eală. Vezi definitia »
FÂSTÂCEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a (se) fâstâci; zăpăceală. – Fâstâci + suf. -eală. Vezi definitia »
câcălică s. f. sg. (dim. – în limbajul copiilor) materie fecală. Vezi definitia »