zăbálă (-le), s. f. – 1. Inel, frînă a calului. – 2. Spuzeală la colțul gurii. – Var. Banat zobele. Sl. ząbŭ „dinte”, prin intermediul mag. zabola (Diez, Gramm., I, 446; Cihac, II, 539; Gáldi, Dict., 99). Sb. zabala (Conev 103) pare a proveni din rom. – Der. zăbălos, adj. (cu zăbale); înzabăla, vb. (a pune zăbale; a domina, a stăpîni); zăbăluță, s. f. (lănțișor de frîu). Pentru extensiunea lui zăbală „spuzeală” (Olt., Munt., Dobr.) cf. ALR, I, 27. – Cf. zîmba, zimț. Vezi definitia »

PSIHOGENÉZĂ s. f. 1. studiu al apariției și dezvoltării vieții psihice. 2. procesul apariției unei boli din cauze psihice. (< fr. psychogenèse) Vezi definitia »

BIPIRAMÍDĂ s. f. Formă cristalografică închisă, constituită din două piramide alipite simetric prin bazele lor. Vezi definitia »

tocăneálă, tocănéli, s.f. (reg.) 1. terciuire, zdrobire. 2. murdărie. 3. cicăleală. Vezi definitia »

MOÁȘĂ, moașe, s. f. 1. Femeie (cu pregătire specială) care asistă și îngrijește femeile la naștere. 2. (Pop.) Bunică; p. ext. femeie bătrână. – Cf. alb. moshë „vârstă”. Vezi definitia »