TURGÓR s.n. 1. (Biol.) Stare de ușoară tensiune a unei celule, a unui organ ori a unui țesut animal sau vegetal datorită bogăției de lichide; turgescență. 2. Umflare, plinătate. [< fr., lat. turgor, it. turgore]. Vezi definitia »

PREZICĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Prevestitor. [< prezice]. Vezi definitia »

ALIMENTATÓR, alimentatoare, s. n. Dispozitiv care servește la alimentarea unei mașini sau a unei instalații cu combustibil sau cu materie primă. – Din fr. alimentateur. Vezi definitia »

AGITATÓR, -OÁRE, agitatori, -oare, s. m. și f., s. n. I. S. m. și f. Persoană care face agitație (politică) în vederea unei acțiuni. ♦ Mijloc prin care se realizează agitația (3). II. S. n. 1. (Chim.) Dispozitiv sau aparat care servește la amestecarea substanțelor solide sau fluide în vederea omogenizării lor. 2. Organ de mașină montat în rezervoarele mașinilor de stropit, de prăfuit, de împrăștiat îngrășăminte, de semănat etc. – Din fr. agitateur, (I) și rus. aghitator. Vezi definitia »

POSTERIÓR, -OÁRĂ adj. 1. Care urmează, care este după ceva (în ordinea scurgerii timpului); ulterior. 2. Aflat în partea dinapoi; dorsal. ♦ (Despre vocale) Care se articulează în partea dinapoi a cavității bucale. [Pron. -ri-or. / cf. fr. postérieur, lat. posterior]. Vezi definitia »