PÁNTĂ, pante, s. f. 1. Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief; povârniș, coastă. ◊ Loc. adv. și adj. În pantă = înclinat, pieziș. ◊ Expr. A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a) a se lăsa prins, antrenat de...; b) a se îndrepta către..., a duce către... 2. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrică a acestui unghi; înclinare față de orizontală. – Din fr. pente. Vezi definitia »

PASTELÍSTICĂ s.f. Procedeu de realizare a pastelului. [Cf. it. pastellistica]. Vezi definitia »

CONTRASĂGEÁTĂ s.f. (Constr.) Deplasare pe verticală, opusă sensului de acțiune a forțelor, care se dă diferitelor porțiuni de construcție. [< contra- + săgeată]. Vezi definitia »

PIȘOÁRCĂ, pișorci, s. f. (Pop.) Persoană care urinează des (în pat). – Pișa + suf. -oarcă. Vezi definitia »

mándulă (mandúle), s. f. – (Trans.) Migdală. Mag. mandola. – Der. mandalac (var. măndălac), s. m. (varietate de migdale, Bunium bulbocastanum), din același cuvînt mag. (Cihac, II, 513) sau din sb. mandala (Tiktin), cu suf. sl. -ak. Vezi definitia »