Definita cuvantului chintesență
CHINTESÉNȚĂ s.f. 1. (Rar) A cincea esență, substanță eterică considerată de alchimiști ca al cincilea element în afară de pământ, apă, aer și foc. 2. Esența, principalul, esențialul într-o concepție, într-un lucru, într-o operă etc. [Var. cvintesență s.f. / < fr. quintessence, cf. lat.sc. quinta essentia – a cincea esență].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu chintesență
DEXTRÍNĂ s.f. Substanță albă, colorabilă în albastru sau roșu cu iodul, care rezultă din amidon. [< fr. dextrine]. Vezi definitia »
SÁMCĂ s. f. (În superstiții) Ființă imaginară rea, care omoară sau vatămă pe oameni: p. ext. boală cauzată de această ființă. – Din ucr. samka. Vezi definitia »
FRECVÉNȚĂ s.f. 1. Repetare, reluare deasă și regulată a unei mișcări, a unei acțiuni etc. ♦ Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. Mărime egală cu numărul de vibrații pe secundă ale unei mișcări vibratorii. [< lat. frequentia, cf. it. frequenza]. Vezi definitia »
VERMÍNĂ s.f. 1. (Liv.; col.) Insecte parazite (păduchi, purici). 2. (Fig.) Indivizi suspecți. [< fr. vermine, cf. lat. vermis – vierme]. Vezi definitia »
păncăneálă, păncănéli, s.f. (reg.) vânzoleală, mișcare de colo colo, pentru a nu sta degeaba. 2. umblare fără rost, batere a drumurilor de pomană. Vezi definitia »