nespornicíe s.f. (înv.) faptul de a nu avea spor (într-o acțiune, într-o lucrare), de a nu putea progresa. Vezi definitia »

CONCILIÁȚIE s.f. 1. Împăcare; conciliere; procedură de împăcare, în dreptul internațional, urmărind înlăturarea conflictelor. 2. (Lit.) Figură retorică în care se folosește un argument „ostil” pentru propria cauză. [Pron. -li-a-, gen. -iei, var. conciliațiune s.f. / < fr. conciliation, cf. lat. conciliatio]. Vezi definitia »

VECTOSCOPÍE s.f. Observare pe ecranul vectocardiografului a figurii trasate prin deplasarea spotului luminos. [Gen. -iei. / < fr. vectoscopie]. Vezi definitia »

ALIFÍE, alifii, s. f. Preparat de consistență moale, cu întrebuințări externe în medicină și în cosmetică. – Ngr. alifi „unsoare”. Vezi definitia »

CLEPTOMANÍE s. f. Manie caracteristică prin impulsul patologic de a-și însuși prin furt bunuri străine fără a avea nevoie de ele și fără a urmări vreun profit material. – Din fr. cleptomanie. Vezi definitia »