GESTALTÍSM s. n. Teorie filozofică a formei potrivit căreia un tot fiind constituit din structuri perfect integrate are caracteristici proprii care nu rezultă din elementele lui constitutive, iar întregul nu poate fi considerat simpla însumare a acestor elemente; configuraționism. [Pr.: ghe-ștal-] – Din fr. gestaltisme Vezi definitia »

NEOCRITICÍSM s.n. Școală filozofică franceză, care, inspirată de doctrina kantiană, a încercat s-o restabilească potrivit datelor speculațiilor științifice moderne. [Cf. fr. néo-criticisme]. Vezi definitia »

PAROXITONÍSM s. n. tendință a unei limbi de a accentua silaba penultimă a cuvintelor. (< fr. paroxytonisme) Vezi definitia »

FOTOPERIODÍSM s. n. Ansamblu de reacții ale plantelor față de lungimea zilelor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. photopériodisme. Vezi definitia »

RETORÍSM s. n. Abuz de figuri și de elemente retorice, elocvență emfatică, vorbărie pompoasă, lipsită de conținut. – Din retoric. Vezi definitia »