ploștínă (plóștine), s. f. – Mlaștină. Sb., cr. ploština (Cihac, II, 264; cf. Conev 40). Vezi definitia »

ÓRĂ, ore, s. f. 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi, cuprinzând 60 de minute sau 3600 de secunde; ceas. ◊ Loc. adv. Pe oră = cât ține un ceas, în decurs de un ceas; la fiecare ceas. Cu ora = (angajat și plătit) după un tarif orar. Din oră în oră = la intervale regulate de un ceas. Oră de oră = mereu, întruna. ♦ Moment indicat de fiecare dintre cele 24 de părți în care este împărțită o zi; p. ext. fiecare dintre cifrele înscrise pe cadranul unui ceasornic, care marchează aceste momente. ◊ Loc. adj. De ultimă oră = foarte actual, nou de tot. ♦ Distanță, spațiu care poate fi parcurs în timp de un ceas. ♦ Durată de timp nedeterminată; timp, epocă; moment. ◊ Expr. La ora actuală = în momentul de față, în prezent. 2. Timp fixat de mai înainte pentru realizarea unei acțiuni, timp dinainte hotărât când cineva poate fi primit undeva. 3. Lecție, curs. ◊ Expr. A lua (sau a da) ore de... = a lua (sau a da) lecții particulare de..., a lua (sau a da) meditații. [Var.: oáră s. f.] – Din lat. hora, it. ora. Vezi definitia »

LIOÁPĂ, lioape, s. f. (Reg., depreciativ) Gură; gură-spartă. – Postverbal a lui leopăi. Vezi definitia »

cățínă s.f. (reg.) cățea, haită. Vezi definitia »

(?) GOÁRZĂ s.m. (?) (Reg.) Cel care făcea anunțurile sau strigările oficiale pe ulițele satului sau comunei; crainic. Vezi definitia »