glutamínă s.f. Monoamidă a acidului glutamic. (< fr. glutamine) Vezi definitia »

TETRACHÉNĂ, tetrachene, s. f. Fruct format din patru achene, care se desfac numai la maturitate. – Din fr. tetrakène. Vezi definitia »

lúncă (lúnci), s. f. – 1. Pădure pe marginea unui rîu. – 2. Teren inundabil. – Megl. loncă. Sl. ląka „mlaștină” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 358; Cihac, II, 178; Byhan 317; Densusianu, GS, VI, 362), cf. v. slov. lonka, bg. lăka „vale”, sb., cr. luka, slov. lôka. Semantismul este normal, cf. și lat. palus › pădure. Pare inutilă ipoteza unui *lanka preromanic (Hubschmidt, Praeromanica, 39-49; cf. Lahovary 332). – Der. luncet, s. n. (Munt., pădure la malul rîului); luncos, adj. (se zice despre terenuri mlăștinoase, de lîngă apă). Cf. prelucă. Vezi definitia »

PITÚRĂ s. f. vopsea specială pe bază de ulei sau rășini, pentru nave. (< it. pittura) Vezi definitia »

RAGÁDĂ, ragade s. f. Rană superficială de formă liniară care se formează pe piele la colțul gurii, la nări, la anus sau pe mamelon în timpul alăptării. – Din fr. rhagade. Vezi definitia »