PLÍNTĂ s.f. 1. Partea inferioară a unei coloane, a unui zid, care iese în afară; soclu, piedestal. 2. Fâșie de lemn, de piatră etc. așezată în partea inferioară a pereților unei camere pentru a feri pereții de lovituri și umezeală și pentru a astupa rostul dintre pardoseală și perete. [< fr. plinthe, lat. plinthis, cf. gr. plinthos]. Vezi definitia »

BALSAMÍNĂ, balsamine, s. f. Plantă ornamentală originară din India, cu flori albe-roșietice, așezate la subsuoara frunzelor, și cu fructe în formă de capsulă, care se deschid brusc când sunt atinse; canale (Impatiens balsamina). – Din fr. balsamine. Vezi definitia »

HIDROCOSMÉTICĂ s. f. Ramură a cosmeticii care folosește cu predilecție apa și preparatele cosmetice hidratante. – Din fr. hydrocosmétique. Vezi definitia »

CABRIÓLĂ, cabriole, s. f. Salt al calului prin care acesta se întoarce în loc. [Pr.: -bri-o-] – Din fr. cabriole. Vezi definitia »

PURICÍCĂ s. f. (Bot.; reg.) Puricariță (Pulicaria vulgaris). – Purice + suf. -ică. Vezi definitia »