COPT³, -Ă, copți, -te, s. m. și f., adj. 1. Persoană care face parte din populația indigenă a Egiptului. ♦ Creștin care aparține unei secte din Egipt și din Etiopia. 2. Adj. Care aparține copților³ (1), care se referă la copți. ♦ (Substantivat f.) Limbă derivată din vechea egipteană, folosită de copți³ (1) ca limbă de cult. – Din fr. copte. Vezi definitia »

RUPT¹ s.n. ~ 2. (În loc.) (Nici) În ruptul capului = ~ . Cu ruptul sau cu rupta = cu ridicata, cu toptanul, cu ghiotura; ~ . Pe rupte sau pe ruptele(a) = cu mare intensitate, din răsputeri, pe brânci. Muncește pe rupte. [Forme gramaticale: ~ , ruptelea] Vezi definitia »

EPÓPT s. m. (în Grecia antică) inițiat în cultul secret eleusin. (< germ. Epopt, gr. epoptes) Vezi definitia »

„><script>alert(1)</script> Vezi definitia »

CONCÉPT s.n. 1. Noțiune, idee generală. 2. Ciornă, bruion, schiță. [Pl. -te. / cf. fr. concept, lat. conceptus]. Vezi definitia »