PITÓI, pitoaie, s. n. (Reg.) Augmentativ al lui pită. – Pită + suf. -oi. Vezi definitia »

copârștói, copârștói, s.m. (reg.) copil înalt și deșirat; cătărig. Vezi definitia »

priboí², priboiésc, vb. IV (pop.) 1. a găuri, a perfora sau a lărgi o gaură cu priboiul. 2. (fig.; reg.) a ținti cu ochii, a fixa (ceva sau pe cineva). Vezi definitia »

cintezoi, cintezoi s. m. informator, denunțător. Vezi definitia »

nădrăgói, nădrăgói, s.m. (reg.) țărănoi. Vezi definitia »