buciúc (buciúcuri), s. n. – Steag, drapel turcesc. – Var. bunciuc. Tc. bu(n)çuk (Șeineanu, III, 29), cf. rus. bunčuk. Vezi definitia »

GUGUȘTIÚC, guguștiuci, s. m. Specie de turturea de culoare cenușie-brună pe spate și pe pântece, cu o dungă neagră pe gât (Streptopelia decaocto). ◊ (Fam.) Epitet dat unei persoane naive, ușor de înșelat. – Din bg. guguštuk. Vezi definitia »

scăunúc, scăunúce, s.n. (reg.) scaun mic, scăunaș, scăunel. Vezi definitia »

balamúc (balamúcuri), s. n. – 1. Ospiciu, spital de nebuni. – 2. Zarvă, larmă, dezordine. De la Malamoc, vechea reședință a unui ospiciu în Munt. (DAR). Folosirea eufemistică a locului de reședință substituind cuvîntul „ospiciu” este comună multor limbi, cf. rom. Golia, Mărcuța, fr. Sainte-Anne, sau Charenton. Deși nu-i este recunoscută această explicație, Scriban preferă s-o identifice cu cuvîntul următor. În Munt. (ALR, II, 55). Vezi definitia »

sosúc, sosúcuri, s.n. (înv.) sos. Vezi definitia »