picióră s.f. (reg.) 1. râpă mare. 2. culme. Vezi definitia »

pruncúță, pruncúțe, s.f. (reg.) 1. prunculiță (v.), fetiță. 2. fată tânără. Vezi definitia »

frișcă¹ sfs [ Atestare: DA Etimologie: necunoscută ] 1. Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după cîteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. 2. Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnitură la prăjituri. Vezi definitia »

MIOGLOBÍNĂ s.f. (Med.) Pigment de culoare roșie care se găsește în fibrele musculare și care dă culoare mușchiului; hemoglobină musculară. [Pron. mi-o-. / < fr. myoglobine]. Vezi definitia »

SPAÍMĂ, spaime, s. f. 1. Emoție puternică și violentă provocată de ceva neprevăzut și primejdios; groază. ◊ Loc. adj. și adv. De spaimă = înfiorător, îngrozitor; extraordinar, neobișnuit. ◊ Loc. vb. A băga spaima (în cineva) = a înfricoșa, a înspăimânta (pe cineva). A da spaima în cineva = a se înfricoșa, a se înspăimânta. ◊ Expr. A intra spaima în cineva, se spune când cineva e mereu înspăimântat, se sperie ușor (după ce a trecut printr-o sperietură mare). A trăi cu frica-n sân = a fi stăpânit continuu de frică. A trage o spaimă = a trece printr-o sperietură mare ♦ (Pop.) Frică bolnăvicioasă, nevroză. 2. Ființă, lucru, fenomen care înfricoșează. – Et. nec. Vezi definitia »