DATORÍE, datorii, s. f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ◊ Loc. adv. Pe datorie = pe credit. ◊ Expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite. 2. Obligație legală sau morală; îndatorire. ◊ Loc. adv. De (sau din) datorie = din obligație, pentru că trebuie. La datorie = în locul unde te cheamă obligațiile (de serviciu). ◊ Expr. A fi de datoria cuiva să... = a fi obligația cuiva să... A crede de datoria sa să... = a se crede obligat să... – Dator + suf. -ie. Vezi definitia »

ELECTROTERMÍE s. f. totalitatea procedeelor de transformare a energiei electrice în căldură, necesară unor operații tehnologice sau prin încălzit. (< fr. électrothermie) Vezi definitia »

METONOMASÍE s. f. schimbare a unui nume propriu prin traducerea în altă limbă; metonomază. (< fr. métonomasie) Vezi definitia »

PREZIDENȚÍE, prezidenții, s. f. Președinție. – Prezident + suf. -ie. Vezi definitia »

facțíe (facțiúne), facțíi (facțiúni), s.f. (înv.) partidă, grupă de indivizi uniți pentru o acțiune publică violentă. Vezi definitia »