atúnci adv. – 1. În momentul acela (uz temporal). – 2. În acest caz (uz consecutiv). – Var. atunce(a). Mr. atumțea, megl. tunțea, istr. (a)tunț. Lat. *ad tunc ce (Philippide, Principii, 92; Crețu, 377; Pușcariu 164; Densusianu, Hlr., 171; Candrea-Dens., 112; DAR). În lat. tîrzie apare compusul ad tunc, de unde v. ven. toncha, cat. adonchs, sp. (en)tonces, v. port. entom (› port. então). – Compară atunceși, adv. (înv., în momentul acela). Vezi definitia »

TĂRBĂCÍ, tărbăcesc, vb. IV. Tranz. 1. (Fam.) A bate tare pe cineva, a snopi în bătaie. ♦ Fig. A ocărî; a-și bate joc de cineva. 2. (Reg.) A frământa noroiul în timpul mersului. ♦ Refl. A se murdări (cu noroi). – Cf. tăbăci. Vezi definitia »

scîncí (-césc, -ít), vb. – 1. A se smiorcăi, a geme, a se tîngui. – 2. A lătra. – Var. schinci, înv. scîncez. Trans. ocînci, Munt. schincăni. Creație expresivă. Der. din sl. skučati „a lătra” (Cihac, II, 329; Șeineanu, Chien, 239; Tiktin), cf. pol. skuczác „a geme”, este dificilă semantic și nu pare posibilă în ce privește fonetismul. – Der. scîncet, s. n. (geamăt; tînguit); scînceală, s. f. (scîncet). Vezi definitia »

ALPII SCANDINAVICI, sistem muntos în V Pen. Scandinave format în orogeneza caledoniană. Alt. max.: 2.472 m (vf. Glittertinden). Munți fragmentați de văi tectonice adînci, în zona superioară puternic neteziți de eroziune. În E sînt mărginiți de un podiș (400-700 m alt.) fragmentat de cursuri de apă paralele. Vezi definitia »

zgâriéci (pop.) (-ri-eci) s. m., pl. zgâriéci Vezi definitia »