spovedí (-désc, -ít), vb. – 1. A confesa. – 2. (Munt.) A trăncăni, a da bacalaureatul. – Var. (i)spoved(u)i, (i)spovăd(u)i și der. Sl. ipovĕdeti, sŭpovĕdeti (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 359); var. sînt înv. – Der. spovadă, s. f. (confesiune); spovedanie, s. f. (confesiune); nespovedit, adj. (nemărturisit). Vezi definitia »

odădí, pers. 3 sg. olădéște, vb. IV (reg.) (despre iarbă, ramuri) a crește din nou. Vezi definitia »

sudí, sudésc, vb. IV (reg.) 1. a judeca. 2. a condamna. 3. a destina. Vezi definitia »

HÍNDI s. n. Unul dintre aspectele literare ale limbii hindustane, limbă oficială în India. – Cuv. fr. Vezi definitia »

PEDI²(O)- elem. ped³(o)-. Vezi definitia »