EMPIRIOCRITICÍSM s. n. Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX, care nega existența obiectivă a lumii materiale și considera lucrurile ca fenomene ale conștiinței, ca simple complexe de senzații; machism. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritițizm. Vezi definitia »

CROMÍSM s. n. (Med.) Intoxicație cu crom. – Crom + suf. -ism. Vezi definitia »

MENINGÍSM s. n. sindrom caracterizat prin aceleași manifestări întâlnite în meningită. (< fr. méningisme) Vezi definitia »

ANTIREVIZIONÍSM s. n. ostilitate față de revizionism. (< fr. antirévisionnisme) Vezi definitia »

EXHIBIȚIONÍSM s. n. 1. mania de a face exhibiții. 2. impuls morbid de a se manifesta în public prin acte, atitudini sau gesturi indecente. (< fr. exhibitionnisme) Vezi definitia »