siéș s.n. (reg.) vânt aspru și uscat care suflă de obicei iarna. Vezi definitia »

DOBÁȘ s. m. v. tobaș. Vezi definitia »

PRĂVĂLIÁȘ, prăvăliași, s. m. (Rar) Negustor care are o prăvălie; angajat care lucrează într-o prăvălie. [Pr.: -li-aș] – Prăvălie + suf. -aș. Vezi definitia »

țărúș (-și), s. m. – Par, prăjină, băț. Origine necunoscută. Apropierea de sl. cerŭ, cf. cer (Cihac, II, 432; Conev 49), sau de la lat. terrĕus (Giuglea, Dacor., II, 327; REW 8673a) nu reprezintă interes. Apare din sec. XVII. Ar putea fi un der. de la tarac, taraș „par”, dar fonetismul este dificil. Vezi definitia »

PUȚINTELÚȘ adv. (Rar) Diminutiv al lui puțintel. – Puțintel + suf. -uș. Vezi definitia »