ÓSMIU s. n. Metal de culoare albă-cenușie, lucios, foarte dur, dar casant, care se găsește în natură, în stare nativă, sub formă de aliaj cu iridiul. – Din fr. osmium. Vezi definitia »

ȘERPÍU, -ÍE, șerpii, adj. (Rar) Șerpesc. – Șarpe + suf. -iu. Vezi definitia »

CLIMACTÉRIU s. n. Perioadă care marchează sfârșitul maturității unei persoane și care se caracterizează printr-un ansamblu de modificări fiziologice, funcționale și psihice. [Pr.: -ri-u] – Din germ. Klimakterium. Vezi definitia »

ALÚVIU s. n. holocen. (< lat., fr. alluvium) Vezi definitia »

OSTENSÓRIU s.n. (Bis.) Piesă de orfevrărie, cutiuță așezată în altar la catolici, în care se păstrează ostia. [Pron. -riu. / < fr. ostensoir]. Vezi definitia »