DESPĂRȚITÚRĂ, despărțituri, s. f. 1. Parte despărțită dintr-un vas, dintr-o încăpere, dintr-o ladă etc.; încăpere mică despărțită din una mai mare; compartiment. 2. Construcție făcută cu scopul de a separa, de a delimita ceva. 3. (Înv.) Grup, ceată izolată. – Despărți + suf. -tură. Vezi definitia »

zghihuiálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zghihuiélii; pl. zghihuiéli Vezi definitia »

GHÍBRĂ s. f. (mar.) partea curbată a etravei. (< fr. guibre) Vezi definitia »

VINEGRÉTĂ s.f. 1. Trăsurică cu două roți, acoperită, care era trasă de un om. 2. (și adj.) vinograd. [< fr. vinaigrette]. Vezi definitia »

caracudă, caracude s. f. (intl.) 1. om naiv. 2. hoț de mărunțișuri. 3. prostituată urâtă și bețivă. Vezi definitia »