INCÍNTĂ, incinte, s. f. 1. Spațiu (mare) închis în interiorul unei construcții. 2. Suprafață de teren înconjurată din toate părțile de construcții, de amenajări. 3. (În sintagma) Incintă acustică = casetă de lemn de construcție specială în care sunt fixate unul sau mai multe difuzoare în scopul ameliorării caracteristicilor acustice ale acestora; boxă. – Din fr. enceinte. Vezi definitia »

DĂRĂCITÚRĂ s. f. Material textil dărăcit. – Dărăci + suf. -tură. Vezi definitia »

ÎMBUCĂTÚRĂ, îmbucături, s. f. 1. Cantitate dintr-un aliment care poate fi vârâtă o dată în gură; înghițitură, dumicat; p. ext. mâncare; bucătură. 2. Loc de asamblare a două țevi, două burlane etc., a unui știft care intră în locașul său etc. – Îmbuca + suf. -ătură. Vezi definitia »

PELAGROZÍNĂ s.f. Substanță toxică provenită din porumbul alterat. [< fr. pellagrosine]. Vezi definitia »

SEMIPALMÉTĂ s. f. (arte) motiv decorativ vegetal constând din reprezentarea frunzei de palmier din profil. (< semi- + palmetă) Vezi definitia »