ERUDÍT, -Ă, erudiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat. ♦ (Despre opere științifice) Care dovedește cunoștințe vaste și aprofundate. – Din fr. érudit, lat. eruditus. Vezi definitia »

MĂDĂRÍT, -Ă, mădăriți, -te, adj. (Reg.) Răsfățat. – V. mădări. Vezi definitia »

scorțít, -ă, adj. (înv. și reg.) întărit, uscat, bătătorit. Vezi definitia »

folosit pe messenger;da Vezi definitia »

leít (leítă), adj. – 1. Poleit, lustruit, strălucitor. – 2. Care vine ca inelul pe deget, care corespunde perfect. – 3. Potrivit, asemănător. De la un verb care nu se conjugă, provenit din sl. lijati, lĕją, lĕješi „a topi” (Cihac, II, 168; Conev 76). Sensul ar fi de „făcut după model”, cf. fr. moulé, cf. Iordan, BF, IX, 149. Vezi definitia »