POCNÍ, pocnesc, vb. IV. 1. Intranz. A răsuna cu un zgomot scurt și sec; a detuna. ♦ (Despre uși, ferestre etc.) A se izbi, a se trânti cu putere și cu zgomot. ♦ Fig. A izbucni pe neașteptate, a se declanșa. ♦ (Despre încheieturi, oase, degete) A trosni (prin întindere sau răsucire). ◊ Expr. A-i pocni cuiva fălcile = a-i trosni cuiva fălcile. 2. Tranz. și intranz. (Adesea fig.) A lovi scurt și cu putere. ♦ Tranz. A lovi drept în țintă. 3. Intranz. A se sparge, a crăpa (cu violență și zgomot). ♦ A se rupe (prin întindere, solicitare prea mare etc.). [Var.: pocăní vb. IV] – Poc + suf. -(ă)ni. Vezi definitia »

FINÍ vb. IV. tr., refl. (Liv.) A (se) termina, a (se) sfârși. / < fr. finir, it. finire]. Vezi definitia »

trâfní vb. IV (reg.) a se strica (fructele); a se altera. Vezi definitia »

BĂLTENI, com. în jud. Vaslui; 1.587 loc. (1991). Stație de c. f. Vezi definitia »

COMPLINÍ vb. IV. tr. (Rar) A completa, a întregi. [P.i. -nesc. / < con- + (îm)plini]. Vezi definitia »