COCHÉT, -Ă, cocheți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care caută să placă (unei persoane de sex opus) mai ales printr-o îmbrăcăminte îngrijită, căutată, printr-o comportare atrăgătoare; (despre manifestările oamenilor) care exprimă, trădează cochetărie. 2. (Despre obiecte) Drăgălaș, grațios, elegant, agreabil, plăcut. Interior cochet. – Din fr. coquet. Vezi definitia »

LANCHENÉT s. m. infanterist german din sec. XV-XVI. (< fr. lansquenet, germ. Lanskenecht) Vezi definitia »

DIABÉT s.n. Boală care se caracterizează prin mărirea cantității de zahăr în sânge și în urină. [Pron. di-a-, pl. -turi, -te. / < fr. diabète, cf. lat., gr. diabetes]. Vezi definitia »

MAGNÉT s.m. Corp care are însușirea de a atrage fierul. [Pl. -eți, (rar, s.n.) -turi. / < germ. Magnet, cf. lat., gr. magnes < Magnesia – oraș din Asia Mică, unde au fost descoperite în antichitate minereuri magnetice]. Vezi definitia »

cléștet s.n. (înv.) încleștare. Vezi definitia »