Definita cuvantului creanță
CREÁNȚĂ s.f. Drept pe care îl are creditorul asupra unei sume de bani ce i se datorează; (concr.) titlu, înscris care confirmă acest drept. [Pron. cre-an-. / < fr. créance].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu creanță
MIRUIÁLĂ, miruieli, s. f. Miruit1. [Pr.: -ru-ia-] – Mirui1 + suf. -eală. Vezi definitia »
SUTÁNĂ s. f. haină preoțească lungă, încheiată cu nasturi de sus până jos; anteriu. (< fr. soutane) Vezi definitia »
ANTEHIPOFÍZĂ s. f. lobul anterior al hipofizei. (< fr. antéhypophyse) Vezi definitia »
VÁLVĂ s.f. 1. (Zool.) Fiecare dintre cele două capace ale cochiliei de scoică. 2. (Bot.) Fiecare dintre cele două jumătăți ale unei păstăi. 3. Organ de mașină care servește la stabilirea, întreruperea sau dirijarea circulației unui fluid într-o conductă etc. 4. Instrument pentru depărtarea părților moi care astupă intrarea unui organ cavitar. [< fr. valve, cf. lat. valva]. Vezi definitia »
șvițeráncă s.f. (înv.) elvețiană. Vezi definitia »