CIRCUMSTÁNȚĂ, circumstanțe, s. f. Împrejurare (particulară) care însoțește o întâmplare, un fapt, o acțiune sau un fenomen; (la pl.) totalitatea unor condiții date. ◊ Loc. adj. și adv. De (sau pentru) circumstanță = (care se face, are loc) într-o anumită împrejurare, fără a fi valabil în mod obiectiv și general. – Din lat. circumstantia, fr. circonstance. Vezi definitia »

tihoárcă, tihoárce, s.f. (reg.) cojoc din blană de oaie, lung, cu blana înafară. Vezi definitia »

STÁTUĂ s.f. v. statuie. [< it., lat. statua]. Vezi definitia »

metreancă, metrence s. f. 1. femeie ușuratică. 2. amantă. 3. femeie care poartă, de preferință, pantaloni. Vezi definitia »

AMEIÓZĂ s. f. diviziune nuclează, fără meioză, care nu asigură numărul de cromozomi. (< fr. améiose) Vezi definitia »