DISLOCAȚIÚNE s.f. v. dislocație. Vezi definitia »

a pune (cuiva) o plombă expr. (intl.) a trage (în cineva) cu o armă de foc. Vezi definitia »

GESTICULAȚIÚNE s.f. v. gesticulație. Vezi definitia »

HIPEREXTENSIÚNE s. f. (med.) extensiune maximă a unei articulații. (< engl. hyperextension) Vezi definitia »

DIVIZIÚNE s.f. Împărțire; separare, divizare. ♦ Operație logică de împărțire a genului în speciile sale. ◊ Diviziunea muncii = împărțire a unui proces de producție în mai multe operații specializate; diviziune celulară = mod de înmulțire a celulelor prin mitoză și amitoză. ♦ Fragment, parte, unitate obținută printr-o împărțire. ♦ Linioară marcată pe o scară funcțională sau pe cadranul unui instrument de măsură, corespunzând unei anumite valori; intervalul sau valoarea intervalului dintre două astfel de linioare. [Cf. lat. divisio, fr. division]. Vezi definitia »