háină (háine), s. f. – Obiect de îmbrăcăminte exterior. Sb. haljina (Diez, Gramm., I, 444; Cihac, II, 133; DAR). – Der. hăinar, s. m. (vînzător de haine de gata); hăinărie, s. f. (prăvălie de confecții); hăinet, s. f. (cantitate de haine); înhăinura (var. înhăimura), vb. (a îmbrăca), cf. înfășura. La Stoica Ludescu (sec. XVIII) apare haină, s. f. (parolă, consemn), despre care nu știm dacă este același cuvînt. Haibăr, s. n. (haină) este o încrucișare a lui haină cu laibăr (DAR), der. înhăibăra, vb. (a îmbrăca). Vezi definitia »

BACTERIOLÍZĂ s. f. Dizolvare a bacteriilor sub acțiunea bacteriolizinei. (< fr. bactériolyse) Vezi definitia »

BÚRNIȚĂ, burnițe, s. f. Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură. – Din bură. Vezi definitia »

ANGLÍSTICĂ s.f. Studiul limbii, literaturii și civilizației engleze. [< engl. anglistics]. Vezi definitia »

ȚÂRICÚȚĂ s. f. Diminutiv al lui țârică. Vezi definitia »