GEOFAGÍE s.f. (Biol.) Hrănire cu pământ, faptul de a fi geofag. [Gen. -iei. / < fr. géophagie]. Vezi definitia »

ADENOIDECTOMÍE s.f. (Med.) Îndepărtare a vegetațiilor adenoide. [Gen. -iei. / < fr. adénoïdectomie, cf. gr. aden – glandă, eidos – aspect, ektome – excizie]. Vezi definitia »

HIROTONÍE, hirotonii, s. f. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonire. – Din sl. hirotonija. Vezi definitia »

CREPITÁȚIE s. f. trosnitură produsă de ciocnirea extremităților unui os fracturat, de aerul pătruns în plămânii bolnavi. (< fr. crépitation) Vezi definitia »

CHIMIATRÍE s.f. Teorie medicală învechită potrivit căreia acțiunile psihice se datorează unor reacții chimice. [Pron. -mi-a-, gen. -iei. / < fr. chimiatrie]. Vezi definitia »