CIOÁCLĂ, cioacle, s. f. (Reg.) Sanie mică (folosită mai ales pentru căratul lemnelor din pădure); încărcătură care încape pe o astfel de sanie. – Din magh. csáklya „prăjină cu vârf încârligat”. Vezi definitia »

PÂLPÂIÁLĂ, pâlpâieli, s. f. Pâlpâire. [Pr.: -pâ-ia-] – Pâlpâi + suf. -eală. Vezi definitia »

NÁVĂ s.f. 1. Nume generic dat tuturor mijloacelor sau vehiculelor de navigație; vas, corabie, vapor, barcă. ♦ Vehicul aerian care zboară; aeronavă. ◊ Navă cosmică (sau spațială) = astronavă; navă de linie = cea mai mare navă de război, prevăzută cu artilerie grea, mijlocie și antiaeriană, precum și cu o cuirasă puternică; navă-far = navă ancorată în locurile primejdioase unde nu se poate construi un far. 2. Partea centrală a unei biserici creștine; naos. [< it. nave, cf. lat. navis, gr. naus]. Vezi definitia »

PÉGULĂ s. f. materie vâscoasă obținută prin fierberea rășinii de brad, care se folosea în vechea pictură la prepararea vernisului. (< it. pegola) Vezi definitia »

SAMULÁSTRĂ s. f. v. samuraslă. Vezi definitia »