ȘĂUÁȘ, șăuași, s.m. Cal dintr-un atelaj care poartă șaua (pe care încalecă vizitiul). Vezi definitia »

AMNĂRÚȘ, amnărușe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui amnar (1). – Amnar + suf. -uș. Vezi definitia »

SERTĂRÁȘ, sertărașe, s. n. Diminutiv al lui sertar (1); sertărel. – Sertar + suf. -aș. Vezi definitia »

BUCIUMÁȘ, -Ă, buciumași, -e, s. m. și f. Persoană care buciumă. – Bucium¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

biníș (biníșuri), s. n. – 1. (Înv.) Cavalcadă. – 2. Pelerină orientală, care la început se punea pentru a călări. – Var. beniș. Tc. biniș „cavalcadă” (Șeineanu, II, 52; Lokotsch 308); cf. bg. binišŭ. Cuvînt importat în sec. XVIII, azi înv. Der. săi sînt împrumuturi directe: binigiu, s. m. (rîndaș care se îngrijește de caii nărăvași), din tc. binici, cf. ngr. μπινιτζής, sb. bineğije; binișliu, s. m. (curtean), din tc. binișli. Vezi definitia »