léciu s. m. – (Sens adverbial) Șiroind, ud leoarcă. Mag. locs „mlaștină” (Cihac, II, 511); după Drăganu, Dacor., IV, 1553 și DAR, din mag. lecs „zeamă lungă”. – Der. leciui (var. leciuri, liciuri), vb. (a plescăi; a sorbi zgomotos). Vezi definitia »

EPISCÉNIU s.n. Construcție ca un etaj superior, situată deasupra scenei, în teatrele antice. [Pron. -niu. / < fr. épiscénium, lat. episcenium]. Vezi definitia »

BIMILÉNIU s.n. Perioadă, interval de două mii de ani. [Pron. -niu. / < bi- + mileniu]. Vezi definitia »

EDIFÍCIU, edificii, s. n. Clădire mare, construcție impunătoare (adăpostind o instituție). – Din fr. édifice, lat. aedificium. Vezi definitia »

STIMULATÓRIU adj. v. OCITOCIC. (Farm.) (Substanță) care are acțiune stimulatorie asupra contracției musculaturii uterine. [DEX '98] Vezi definitia »