vrábie (-ắbii), s. f. – 1. Pasăre mică (Passer domesticis, P. montanus). – 2. (Arg.) Paznic, agent. – Mr. harabeu. Sl. vrabij (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 463; Conev 53), cf. bg. vrabĕi, slov. vrabelj, rus. vorobeĭ. – Der. vrabete (var. vrăbete, v(ă)răbeț, brabete, brăbete, b(ă)răbeț, hrăbeț, hrabete), s. m. (vrabie), din bg. vrabec (Conev 54), sb. vrabac; vrăbier, s. m. (vînător nepriceput); vrăbioară, s. f. (vrabie mică; bucată de carne de vită din regiunea șalelor); vrăbioi, s. m. (masculul vrabiei). Vezi definitia »

AUTOVACCINOTERAPÍE s. f. folosire a autovaccinurilor în scop terapeutic. (< fr. autovaccinothérapie) Vezi definitia »

UCENICÍE, ucenicii, s. f. Faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic. ♦ P. gener. Formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu. – Ucenic + suf. -ie. Vezi definitia »

CINOREXÍE s.f. Foame puternică, manifestată mai ales ca simptom al unor boli ale tubului digestiv. [Gen. -iei. / < fr. cynorexie, cf. gr. kyon – câine, orexis – foame]. Vezi definitia »

sârbíe, sârbíi, 1. (înv.) limba slavonă; text scris în limba slavonă. 2. (reg.) grădină de legume cultivată de sârbi; sârbărie. Vezi definitia »