orár (oráre), s. n. – Stolă, etolă. Mgr. ὠράριον (‹ lat. orarium), parțial prin mijlocirea sl. oraru (Cihac, II, 230; Conev 108). Vezi definitia »

EPIZOÁR s.n. Parazit care trăiește pe pielea altui animal. [Pron. -zo-ar. / cf. fr. épizoaire]. Vezi definitia »

FAR s. n. 1. turn în care este instalat un proiector puternic, ca reper în navigație. 2. reflector montat în față la automobile, la locomotive etc. 3. ansamblul velelor, vergelor și manevrelor unui catarg. 4. (fig.) ghid. (< fr. phare, lat. pharus, it. faro) Vezi definitia »

PROTONOTÁR s.m. (Ist.) Prelat de pe lângă curia romano-catolică, însărcinat să primească actele consistoriilor și ale proceselor de beatificare. ♦ Prim-cancelar și secretar al curiei imperiale; arhicancelar. [Cf. it. protonotario, fr. protonotaire]. Vezi definitia »

HERNIÁR, -Ă, herniari, -e, adj. Care este în legătură cu hernia. [Pr.: -ni-ar] – Din fr. herniaire. Vezi definitia »