ASERȚIÚNE s.f. Afirmație (care nu este însoțită de o probă); judecată care exprimă constatarea unei stări de fapt. [Pron. -ți-u-. / pl. -ni, gen. -nii. / cf. fr. assertion, it. asserzione, lat. assertio < asserere – a afirma]. Vezi definitia »

ALUVIÚNE, aluviuni, s. f. Material format din bolovani, mâl, nisip și pietriș, adus de apele curgătoare și depus pe fundul albiei, pe luncă sau la vărsare. [Pr.: -vi-u-] – Din fr. alluvion, lat. alluvio, -onis. Vezi definitia »

RETRANSMISIÚNE s.f. v. retransmisie. Vezi definitia »

DEZOLAȚIÚNE s.f. (Rar) Dezolare. [Cf. fr. désolation, lat. desolatio]. Vezi definitia »

RELEVAȚIÚNE s.f. v. relevație. Vezi definitia »