MUTILÁ, mutilez, vb. I. Tranz. A tăia, a amputa (o parte a corpului), a schilodi; p. ext. a sluți, a desfigura. – Din fr. mutiler, lat. mutilare. Vezi definitia »

subtînsuflá, subtînsúflu, vb. I (înv.) a insufla în mod indirect. Vezi definitia »

împilá (împiléz, împilát), vb. – 1. A comprima, a presa, a zdrobi. – 2. A oprima, a asupri. – Var. împili, încila, închila. Probabil din lat. *impillāre ‹ pilāre, cf. pil, piuă (Cihac, I, 119; Tiktin; Pușcariu, RF, II, 66-71). După o părere mai puțin convingătoare, a lui Drăganu, Dacor., VI, 286-91, de la chilă › închila, cu modificare datorată hiperurbanismului. Pentru semantism, cf. fr. fouler, ngr. πιλέω. – Der. împilător, adj. (care oprimă). Vezi definitia »

SURVOLÁ vb. I. tr. (Despre avioane) A zbura pe deasupra unui teritoriu. [< fr. survoler]. Vezi definitia »

INTERCALÁ vb. tr., refl. a (se) introduce într-un șir, a (se) adăuga între altele. (< fr. /s'/intercaler, lat. intercalare) Vezi definitia »