HIMÉNIU s.n. (Bot.) Partea centrală a ciupercilor, formată din elemente producătoare de spori; himen (2) [în DN]. [< fr. hyménium]. Vezi definitia »

PIU adv. (muz.) mai. ♦ ~ piano = mai încet; ~ allegro = mai repede. (< it. più) Vezi definitia »

sfântáriu, sfântárii, s.n. (înv.) altar. Vezi definitia »

anteríu (anteríe), s. n. – Caftan, în trecut haină fastuoasă bărbătească. La început era tipică pentru boieri sau domni; apoi a ajuns comună printre țărani. Astăzi desemnează numai hainele lungi preoțești. – Mr. antiriu, megl. antiriĭa. Tc. anteri, din arab. ‘antarῑ (Șeineanu, II, 20; Meyer 11; Lokotsch 84); cf. ngr. ἀντερί sau ἀντερίον „haină lungă preoțească”, alb. anderi, bg., sb. anterija. Vezi definitia »

IRÍDIU s. n. metal rar, asemănător platinei, dur și rezistent la acțiuni chimice. (< fr. iridium) Vezi definitia »