rópot (rópote), s. n. – Răpăială, tropăială, bătaie din palme. – Mr. (a)roput. Sl. ropotŭ, rŭpŭtŭ (Cihac, II, 306; Conev 94); cf. slov., ceh., rus. ropot. – Der. ropoti, vb. (a păcăni, a țăcăni), din sl. rŭpŭtati; ropăi, vb. (a ropoti), rezultatul contaminării lui ropoti cu răpăi; ropotit (var. ropăit,ropăială, ropoteală), s. f. (ropot); ropotitor, adj. (sonor, care ropotește). Vezi definitia »

NEPÓT, -OÁTĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis. Vezi definitia »

EUCARIÓT, -Ă adj., s. m. (celulă, organism) cu un nucleu bine diferențiat. (< engl. eucaryote) Vezi definitia »

COIÓT s. m. mamifer carnivor din America, asemănător cu lupul și cu șacalul; lupul preriilor. (< fr., sp. coyote) Vezi definitia »

prestrănepót, prestrănepóți, s.m. (înv.) fiul strănepotului sau al strănepoatei, în raport cu părinții bunicului sau străbunicii. Vezi definitia »