câráv, -ă, cârávi, -e, adj. (reg.) bolnăvicios, boleac, gubav. Vezi definitia »

țurcáv, -ă, adj. (reg.; despre oi) cu lâna scurtă. Vezi definitia »

PLAV, plavuri, s. n. (Reg.) Plaur. – Din ucr., rus. plav. Vezi definitia »

zuáv s. m., pl. zuávi Vezi definitia »

NĂRÁV, năravuri, s. n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ◊ Expr. A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (Înv. și pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din sl. nravŭ. Cf. bg. nărav. Vezi definitia »