MÍELEA num. ord. v. miilea. Vezi definitia »

RINDEÁ, rindele, s. f. Unealtă compusă dintr-unul sau mai multe cuțite fixate cu ajutorul unor pene într-un corp de lemn, cu care se execută, manual sau mecanizat, netezirea și fasonarea pieselor de lemn prin așchiere. ◊ Loc. vb. A da la rindea = a prelucra cu rindeaua; a gelui, a rindelui. ♦ Unealtă folosită la netezirea unor piese făcute dintr-un metal sau dintr-un aliaj moale. [Var.: (reg.) rândeá s. f.] – Din tc. rende. Vezi definitia »

GEVREÁ, gevrele, s. f. (înv.) Batistă de mătase sau de pânză cu broderie. – Din tc. çevre. Vezi definitia »

originea Vezi definitia »

dușumeá (dușuméle), s. f. – Podea, pardoseală de scînduri. – Var. (Mold.) dușamea. Mr. dușăme. Tc. düșeme (Șeineanu, II, 166), cf. alb. düseme. Vezi definitia »